vineri, 18 aprilie 2014

Cronica unei morţi inacceptabile

Vi s-a întâmplat să puneţi ochii pe o mare persionalitate şi să nu acceptaţi în sinea voastră că ea ar pute muri cândva? Ba bine că nu!

Este cazul meu cu Gabriel Garcia Marquez, că nu-mi permit în vecii vecilor să-l scriu Gabo, cum era diminutivat. Nici măcar nu l-am văzut vreodată de la câţiva metri cum l-am văzut întâmplător în 1996, paralizat de emoţie, pe Mario Vargas Llosa într-o cabană de la Bâlea Lac. Marquez mi-a luminat adolescenţa, tinereţea, maturitatea şi bătrâneţea. Ce scriitor minunat! L-am citit în "ordine": minunatele şi prodigioasele povestiri, Veacul de singurătate - roman absolut genial, celelalte cărţi - romane, cărţi de memorii etc. - care iniţial mi s-au părut facile, după ce citisem romanul ce l-a consacrat -, dar pe care le-am (re)ascultat vreo sută de mii de kilometri în maşină, pe nişte Cd-uri înregistrate de o colegă de redacţie. M-am trezit azidimineaţă la 02:35 şi prima veste a fost moartea lui Marquez. Am plâns.

Cu Marquez a murit tinereţea mea de cititor, maturitatea mea şi bătrâneţea mea de lector ipocrit.

A murit Marquez. Trăieşte Macondo. Îmi închipui cum îl va primi milostivul Dumnezeu şi cum îl va pune să-i povestească o eternitate, că-n Rai e timp, întâmplările de-a mirărilea din satul nemuritor din Columbia. Vai, vai, vai!

3 comentarii:

ștefan s. spunea...

Este evident că l-ați iubit.
Într-adevăr, până și marii scriitori ai lumii sunt nevoiți să scrie ultimul capitol din propria carte a vieții...

Anonim spunea...

Milostivul Dumnezeu il va primi dupa masura caracterului sau, nicidecum a scriiturii, caci geniul tot de la El l-a avut.
http://inliniedreapta.net/garcia-marquez-marioneta-lui-castro/

+

http://inliniedreapta.net/insemnare/murit-gabriel-garcia-marquez-adios-maestro/

Augustin spunea...

Mda! Ştiam doar că a fost prieten cu Castro, ca şi Hemingway, de altfel, dar nu aveam habar de asemenea amănunte pe care încerc să nu le iau de bune pe nemestecate şi în totalitate. În sesnsul că, după ce a publicat Veacul de singurătate, în milioane de exemplare pe toate meridianele, nu mai stătea el la fetele şi maşinile lui Castro... Dar, vorba dvs., cel de sus îl va judeca, în timp ce noi vom continua să ne bucurăm de cărţile sale.