Să lăsăm războaiele interregionale şi interpartinice româneşti şi să ne aducem aminte că suntem în preziua răstignirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Recitind absolut întâmplător din marea poetă Ileana Mălăncioiu, dau peste poemul Cer senin, îmbietor. Îl redau aici cu plăcere:
Cer senin, îmbietor,
Muntele urcă aievea până la cer,
Cine ar putea urca astăzi muntele
Ar intra în cumplitul mister
Ca în propria lui grădină
Şi ar pieri ca grăuntele
Spre a da înzecită roadă,
Dar cine mai poate urca muntele?
Totul a fost dinainte vândut,
Totul e bine, totul s-a aranjat,
Cu paharul care trebuia să fie băut
Se spală pe mâini dregătorul Pilat.
Un comentariu:
Aşa da, Domnule Doman. Citind o astfel de poezie gândurile ţi se înalţă , propulsându-te dincolo de arealul mocirlei pe care o respirăm şi la care unii şi-au făcut preocuparea de bază de a se răsti, sub pretextul că fac poezie...
Pe când, adevărata poezie, iată cum arată !!!!!!!
Trimiteți un comentariu