Cele mai mari dureri ale vieții mele au fost acelea că a trebuit să trăiesc umilința regimurilor lui Nicolae și Elena Ceaușescu (25 de ani) și Traian Băsescu și Elena Udrea (10 ani). Și totuși, nu regret că n-am murit de inimă rea și de foame. Dacă pâinea e pe sponci, circul e la liber, cât nu poți cuprinde cu gândirea. Iată ce-au făcut din mine regimurile astea de rahat! Eu sunt un om bun, nu pot omorî o muscă, nu deranjez un maidanez din mijlocul trotuarului, preferând să trec pe trotuarul celălalt. Iar acum, mă bucur că blonda Elena e plimbată cu cătușe, că n-are uscător de păr în arest, că se face ciuci pe un closet turcesc. Și asta pentru că, asemenea a milioane de români, nu pot uita că-n timp ce aproape mi s-a înjumătățit salariul și așa de toată jena, ea și clica tutorelui său politic furau cu zecile de milioane de euro.
Măcar atâta să avem și noi voie, să (ne) râdem! Traian Băsescu cel criminal dezvăluie că merge acasă la Elena, în arestul de la domiciliu. E bine. Vai, vai, vai ce (m-)am mai râs. Încearcă să se obișnuiască omul cu arestul. Săptămâna asta îl poate încerca și pe cel central de la Poliția Capitalei. Și, cum Traian Băsescu (observați că nu-i zic Băse, nici chiorul, nici criminalul, nici marinarul veneric, nici bețivul ordinar!), ei bine, cum el face termen temporar din oul roșu, fac și eu o previziune: N-apucă să mănânce ouă roșii pe Gogol nr. 2. Oricât o gâdilă el pe Nuți la lipsa de sutien, dupa o lună, două de arest, aceasta va spune ce trebuie. Va fi, de altfel, singura ei oportunitate de a intra în istorie: să-i înlesnească în premieră drumul spre pușcărie primului președinte român.
Peste o sută de ani, în calendarul de pe wikipedia al zilei de 10 aprilie 2015 va scrie: Elena Udrea denunță corupția celui de-al patrulea președinte al României și acesta este arestat.
2 comentarii:
Citind aceste mici incantațiuni teodoriene, ai sentimentul lui Paşadia din „Craii de Curtea-Veche” care trăia cu schimbul două vieţi. Dacă pe Paşadia, vedenia trecutului „în care se cufunda cu patimă, era singurul lucru în stare să-l mişte”, ei bine, pe lângă căruţa tocmită să ne ducă mobila şi catrafusele, şi hodrobeiele la o altă destinaţie cu Traian Băsescu, înainte de cea de a doua candidatură, de-a treia candidatură... (Doamne când se va sfârși?); el pe postul de mediator „bucurându-se, de parcă ar fi fost o stea picată din cer în viața noastră” suntem încă în momentul când Hamlet îi spunea Ofeliei (pe numele ei, Elena...o, tu Elena!): „Cinstea nu se cade să stea de vorbă cu frumusețea”. Mi-e teamă că trăim într-o țară din care a fost alungat Dumnezeu, iar bisericile sunt GOALE! Și doar vorbele, acum, le populează. Intră și ies din ele doar o masă debusolată, tot mai sărăcită și dezorientată; care a pierdut oiștea de la carul cu care a plecat, sărăcimea, la drum.
Tabloul creionat de dvs. este enervant de exact. La fel ca şi perspectiva României vorbelor goale...
Trimiteți un comentariu