Horia Pătrașcu este un tânăr eseist, unul foarte interesant. În volumul său Despre urât și alți demoni găsesc următoarea reflecție:
"Plăcerea este suferință pentru că este limitată. Tocmai limitele fac posibilă plăcerea, dar limitele sunt izvorul suferinței. Plăcerea este expresia pozitivă a suferinței. Despărțirii îi datorăm iubirea, ignoranței - plăcerea cunoașterii, fragilității - dorința de putere".
Nu e vorba aici de cercul dialectic al suferinței omului între limitele vieții și morții?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu