vineri, 27 noiembrie 2015

Cu moartea să zicem că nu, dar pe viaţă?

     Pentru a trăi în democrahaosul României de azi îţi trebuie o doză mare de umor, altfel ajungi la sanatoriul de nebuni furioşi sau te sinucizi. Şi eu cred că am această doză de umor. Stau mărturie aceste cele peste 1400 de postări de pe blog.

     Singura oară când îmi piere definitiv umorul, e atunci când văd zi de zi cât se fura în anii 2010, 2011, ani când s-au tăiat salarii de 200-300 de euro, când s-au desfiinţat spitale, iar medicii au fost îndemnaţi la modul cinic de preşedintele ţării să plece din ţară, când s-au comasat şcoli şi posturi de poliţie. Şi toate pentru că, cică, nu erau bani. Se făcea economie. În schimb, afli că exact în acel moment Elena Udrea fura cu milioanele de euro, Ioan Oltean, şmecherul ăsta cu figură de Rică, fante de Giuleşti, lua mită 600 000 de euro, alţi şmecheri încasau de la statul român zeci de milioane de euro pentru vreun teren etc. Adunaţi, banii ăia însumează zeci de miliarde de euro. Asta mă înfurie la culme.

      Dacă aş fi dictator, pe cei care au furat în 2010 şi 2012 peste 100 000 de euro i-aş considera criminali împotriva umanităţii şi i-aş condamna pe viaţă. Să zicem că pedeapsa cu moartea este inumană, dar pedeapsa pe viaţă ar merita-o cu prisosinţă.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Aici e hiba, domn Doman, pe care se mizează în tot și toate câte ni se întâmplă : c-avem memoria scurtă. De pildă, ce ne jecmăniră rușii timp de 10 ani ( 1945 -55 ) ? Iar noi, noi..., prin Văcăroiu, pupila ilicescovistă, le preluarăm metoda cuponiadei, prin Năstase, îi făcurăm clienți unici la privatizări, prin Isărescu îi imitarăm la scurtarea leului, din 10.000 făcând unul , prin Roman amestecarăm sistemul de pensii, că, fiind mai multe nu se putea fura în liniște, ( pensii cu care suntem la 36% din salariu mediu și nu la 40-45, precum stabilesc normele UE! Așadar, furăciunea are rădăcini adânci în fibra națională / pare a fi „șansa” eternității noastre, iar în 2010 - 2012 n-a fost decât un fel de demonstrație că „ și-ai noștri sunt tot hoți”. Și, totuși, evaluați episodul Hrebenciuc, la capitolul retrocedări și, veți constata că mai hoți decât ai noștri nu au fost alții pe lume ! Așa că îndreptățirea lor la moarte ar fi mai mult decât firească, ar fi chiar naturală !

Anonim spunea...

PS/ De fapt, tunul cel mare a fost pus în funcțiune de roman al lui petrică, amestecând pensiile. Faceți o simplă socoteală, cât se fură, dându-se 28 % în loc de 40-45 % cât ar fi normal și asta de 26 ani. Plus faptul că aici nu mai există șansa reabilitării...

Augustin spunea...

E adevarat, dar cine a ajuns la butoane şi-a făcut legea pensiilor pentru el şi ai lui. Asta, ultima, e cea mai deyastruoasă. Eu sper să ies peste vreo trei ani, am început să fac dosarul, în sensul că umblu la greu după adeverinţe. Din diverse motive care ţin de birocraţie, voi pierde vreo 10 ani, pe care de altfel îi am pe cartea de muncă. O lege trecută, după cum ştim. de tancul sovietic Roberta care a numărat precum primii secretari de odinioară tonele la hectar.