Texticolul lui Hitler
La masa de tablă verde de pe prispa
barului lui Gogu Chiţimia. Bar îi zice lumea coşmeliei La Gogu din capul drumului câmpului, dar ea
este magazin cu de toate, băcănie plus bodegă cu o masă înăuntru şi prispă cu
trei mese de tablă. Fiind soare şi cald, la o masă din prispă beau un rom, la
nouă dimineaţa, Marin Pănescu şi Pantelie Bobaru. Nefiind alţi clienţi la bar,
patronul Gogu vine la masa celor doi cu o cafea.
„Uite, bă, se laudă el, de ziua mea
mi-a trimis fii-mea din Italia o tabletă”.
„Şi ce-i asta?”
„Păi, cum să-ţi spun, tot ce vrei…
Uite, poţi asculta la ea manele…”
„Păi pentru asta, zice Pantelie, ai
casetofon”.
„Da, dar de aci afli şi cum va fi
vremea astăzi şi mâine…”
„Şi pe astea le afli de la radio sau
de la televizor…”
„Mă, încearcă să-l lămurească Gogu,
uşor iritat, aici le ai pe toate la un loc, chiar şi toate ziarele din lume şi
radiourile şi televiziunile şi ştirile, ai totul în tableta asta cât un caiet.
Să vă arăt… Ei, ia să vedem noi… Uite aci: Istoricii au descoperit recent că
Hitler suferea de criptorhidie pe partea dreaptă…”
„Ce-i aia?” întreabă nedumerit
Pănescu.
„Ai răbdare, că vedem acum. Aşa,
…criptorhidie pe partea dreaptă, adică nu avea decât un testicul.”
„Ce texticol?” nu înţelege Pănescu.
„N-avea decât un coi, mă”, îl
lămureşte Pantelie.
Iar Pănescu: „Fugi, bă de-aci, cu
tableta ta! Prostii de astea afli din ea? Vrei să spui că Hitler a regulat el
toată omenirea doar c-un singur coi, cu un texticol?”
„Ce-are a face testiculul lui Hitler
cu omenirea?” zice patronul Gogu.
Dar Pantelie: „Ei, asta cam are. Dacă
avea un singur testicul, care va să zică era bolnav…”
Şi Gogu: „Păi, şi ce dacă era bolnav
de-un testicul? Nu putea face strategii şi nu putea da ordine să intre armata
în Franţa sau în Polonia sau în România şi să le ocupe?”
„Trebuie avut în vedere că armata germană
a lui Hitler în România n-a intrat s-o ocupe…”, obiectează Pantelie.
„Ei, am zis aşa ca bunăoară”.
„Păi nu, că istoria nu se scrie cu
bunăoară… Mai dă câte un rom mare.”
Cu paharul reumplut, Pantelie: „Şi
istoricii n-au altă treabă decât să cerceteze ei 70-80 de ani testiculul lui
Hitler?”
„Dar cine să cerceteze?” întreabă Gogu
intrigat.
„Păi, doctorii”.
„Şi care coi, care, ăsta… texticol îi
lipsea?” mai întreabă Pănescu.
„Ăla drept”, îl lămureşte Gogu.
„Fugi, bă, de-aci… Pe mine nu mă
convingi tu cu tableta ta că Hitler a condus Germania atâta timp doar cu
texticolul stâng…”
„Dar n-a condus-o cu testiculul…”
„Totuşi, intervine Pantelie, ştii cum
se spune de orice om, cu atât mai mult de un dictator, că are coaie. Şi acum
descoperă istoricii că ditamai Hitler n-avea coaie sau, mă rog, că avea numai
unul. Cum voia el să cucerească lumea doar cu un testicul?”
„Dar, zice Gogu tot mai iritat, el nu
voia să cucerească lumea cu testiculul, el cu mintea lui de militar şi de
conducător o cucerea…”
„Nu, că lipsa unui testicul are efecte
asupra psihicului, asta-ţi poate spune orice doctor”, nu se lasă Pantelie.
„Aşa cred şi eu, zice Pănescu. I s-a
urcat coiul…ăsta…texticolul la creier”.
Pantelie: „Nea Gogule, mai dă câte un
rom şi ia-ţi tableta asta de-aci că m-a luat de cap… Poate ai şi un
antinevralgic.”
(apărută în revista Conta/ian.-martie 2016)
2 comentarii:
Așa, deci, Dle Doman. Faceți exerciții pe modelul fumat de literatura română, e adevărat că nu cu pipa, prin 1940... Eu credeam că, fiind Dvs un om foarte cultivat, vă distrați de-o alde Vlădăreanu ( cu sunt o doamnă, ce pula mea), și ceilalți pizdeți și la un moment dat o să le ordonați: Băieți, ajunge, cu joaca, treceți la instrumente!Așa vă vedeam, stând pe malul acestei ape tulburi care băltește literatura noastră, înviind morții de altă dată... ȘI, când colo, constat că vă avântați în înot cot la cot cu vulgarizatorii care nemaiputând inova în formă sau fond au trec la exprimarea neaoșă, dar nu literară. Era să zic așa, da, spre stupoarea mea, dau de acel texticul și intru în derută. Adică, texticul în loc de testicul, mhhhh, carevasăzică, la mijloc e altceva! Și cum noi nu-l vedem, probabil că vă distrați de minune ! Așa ne trebuie....
Atunci, texticul rămâne, da ?
Trimiteți un comentariu