Revista Argeș la jubileu

               

Luna aceasta, revista Argeș a sărbătorit 50 de ani de la primul număr. O viață de om. În zilele de 3 și 4 iunie, am sărbătorit cu invitați de seamă (vd. reportajul din mijlocul revistei) primiți cum se cuvine de redacția actuală și de autoritățile locale care o editează și o finanțează, reprezentate de primarul Tudor Pendiuc și de doamna Carmen Salub, directoarea Centrului Cultural Pitești. Asta, în prima zi, iar în 4 iunie, la Mănăstirea Curtea de Argeș, de Înalt Prea Sfințitul Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, care ne onorează cu demnitatea de senior-editor al gazetei. Directori de instituții de cultură din județ, foști redactori, colaboratori, foști premianți, cu toții au transmis mesaje la aniversară și au fost cadorisiți cu diplome de excelență pentru contribuția comună la destinul revistei care a pus, cum se zice, timp de o jumătate de veac Piteștiul pe harta culturală a țării.

Ea s-a reinventat de câteva ori în acest timp, au fost mai mici sau mai mari rupturi în mersul ei, existând totuşi şi o continuitate, că o nouă conducere nu făcea tabula rasa! Titulari de rubrici, personalităţi marcante ale momentului rămâneau de la o serie la alta, înscriindu-se din mers în noul proiect. Fiecare redactor-şef, fiecare echipă a venit cu program propriu, istoria de aproape 50 de ani a revistei a cunoscut mai multe mărci „Argeş”, în funcţie de personalitatea fiecărui şef de redacţie,  nici nu se putea altfel. Pentru că Mihail Diaconescu, Gheorghe Tomozei, Sergiu I. Nicolaescu, Nicolae Oprea, Jean Dumitraşcu nu au nici pe departe aceleaşi concepţii despre literatură în general, despre un program de publicaţie culturală, în special. Poate doar cultivarea unor mari valori ale perioadei respective: de la Tudor Arghezi, Augustin Z. N. Pop, Șerban Cioculescu în prima serie, la generaţia ’60  în frunte cu Nichita Stănescu, Florin Mugur, Cezar Baltag şi Fănuş Neagu sau Cezar Ivănescu în seria Tomozei, (v. și seria de plachete Literatorul) la lărgirea aceleiaşi generaţii şi apariţia promoţiei ’70, în longeviva serie Sergiu I. Nicolaescu, la numele „revoluţionare” din primele luni ale lui 1990 în seria Nicolae Oprea, la clasicii din a doua serie Mihail Diaconescu, până la clasicii în viaţă din toate generaţiile în timpul lui Jean Dumitraşcu şi până la încercarea de „unificare” a generaţiilor ’80 şi 2000, unificare fiind un mod de a spune, puntea aceasta arătând mai curând diferenţele decât asemănările dintre ele, în seria actuală. 

       O revistă culturală/literară găsesc că trebuie să fie de actualitate și cred că Argeș e de actualitate. Nu trebuie să te uiţi neapărat pe frontispiciu ca să ştii când a apărut un număr sau altul. Ea trebuie să dea seamă de viaţa literară, de apariţiile editoriale ale momentului, dimpreună cu eseurile şi studiile despre literatura română dintotdeauna şi dacă se poate – şi se poate! – despre actualitatea literaturii din diaspora şi a literaturii europene şi internaţionale. Pe urmă, redacţia fiind formată în special din optzecişti, sigur că predomină colaboratorii acestei generaţii, dar nu sectar, ci făcând legătura cu marii şaizecişti (vd. rubrica prodigioasă a dlui Gheorghe Grigurcu), pe de o parte, şi cu douămiiştii, pe de alta (vd. pagina Generaţia poetică 2000). Dar, proiectul „Argeş” se vrea şi un „proiect cu proiecte”. Multe cărţi, o mică bibliotecă s-a născut din rubricile din revistă. Cronicarul nostru „întârziat” Nicolae Oprea şi-a publicat la Tracus Arte un volum de critice din cronicile din revistă. Singura sinteză a filosofiei lui Mihai Şora, scrisă de Leonid Dragomir, a fost publicată iniţial în rubrica sa din revistă. Mircea Bârsilă are programat deja un volum despre poeţii generaţiei ’80, după rubrica din „Argeş”. Poetul, prozatorul, eseistul, universitarul  Ioan Lascu scrie de ani deja, în revista noastră, un volum despre vârfurile optzecismului. Eu însumi am scris în serial volumul de interviuri, apărut ulterior la Tracus Arte, Generaţia ’80 văzută din interior. Şi tot aşa, volumul de cronici Cititorul de roman. Clasicistul Petru Pistol a publicat un volum de studii clasice din rubrica sa din „Argeş”. Un volum de studii despre Mircea Eliade a apărut din rubrica lui Mircea Handoca, precum şi un volum de interviuri cu eliadişti din toată lumea al regretatului Gabriel Stănescu. Ştefan Ion Ghilimescu şi-a strâns în volumul Vederi şi atitudini critice eseurile din rubrica sa de aici. Mariana Șenilă-Vasiliu a publicat la Editura Academiei un volum de artă strângând textele din revistă, din mai multe serii. Mihai Barbu a publicat un volum de reportaj literar minunat din serialul din „Argeş”, fiind aproape gata un al doilea. Și multe altele... Proiect după proiect!

             Ne bucurăm să avem în fruntea revistei ca senior editor o personalitate ca Înalt Prea Sfințitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului. Avem colaborator permanent pe Leo Butnaru de la Chişinău, care traduce din avangarda rusă, şi tot din Basarabia culturală o publicăm pe tânăra eseistă Nina Corcinschi.

             Mai avem o atitudine explicită: nu publicăm texte apărute în altă parte și nu ne însuşim războaie care nu sunt ale noastre. Există autori, eseişti, publicişti care poartă campanii împotriva unor personalităţi, unor grupuri, unor instituţii culturale, prin toate gazetele literare şi nu numai, şi ne trimit şi nouă textele ori înainte, ori după ce le-au mai publicat. Dacă războaiele respective nu sunt şi ale noastre, nu ni le însuşim şi le refuzăm cu toată sfiala şi cu toată deferenţa.

             Dar, personalitatea revistei este dată şi de numele care au primit în decursul ultimului deceniu premiul anual al redacţiei noastre, de la Mihai Şora şi Mircea Handoca, până la Adrian Alui Gheorghe, Radu Aldulescu, Liviu Ioan Stoiciu, D. R. Popescu şi Ileana Mălăncioiu, de la Horia Bădescu, Magda Ursache şi Radu Cârneci până la Marian Drăghici şi George Vulturescu, de la Octavian Doclin, Nichita Danilov şi Al. Cistelecan până la Varujan Vosganian, de la Vasile Spiridon, Nicolae Coande și Ioan Lascu până la Gellu Dorian, Nicolae Prelipceanu și Gheorghe Grigurcu…Numai şi pentru faptul că cei de mai sus au acceptat să publice la noi şi să vină la Piteşti să ridice premiile şi un pahar cu noi ne face „aroganţi”.