O poetă necunoscută a trecut ieri prin
biroul meu pentru un minut să-mi lase o carte. Provocată probabil de figura mea
de dezabuzat, a spus euforic, dintr-o
suflare: „Omenirea e pe o direcție bună. În curând, poate chiar de mâine, nu ne
vor mai trebui haine, vom fi îmbrăcați în lumină, vom fi lumină”.
Azi-dimineață, înainte de a pleca la serviciu, m-am verificat în oglindă. Încă
nu eram lumină, așa că m-am îmbrăcat; lejer, de vară, dar m-am îmbrăcat.
*
Sus și jos în proză: „Eu nu pot gândi sus când umblu cu
picioarele goale pe coji de nuci. Viața banală a mea, a noastră, a tutulor
românilor, iată ce mă interesează, iată ce-mi atrage irezistibil atenția.
Ferice de cei ce pot să gândească sus, nesimțind pe ce calcă jos! Groase tălpi
trebuie să aibă!” (I. L. Caragiale)
*
Miliardarul n-are timp să-i plângă pe
umăr obiditului. E ocupat până peste cap cu acumularea altor și altor miliarde.
La fel, autorul de romane în milioane de exemplare nu se poate apleca asupra
vreunui poet, nici măcar din postura de cititor de plăcere. Agentul îi cere un
alt best seller și încă unul. Mașinăria nu trebuie blocată de mărunțișuri:
metafore, aliterații, metonimii, asonanțe...
*
Despre puțini clasici pot spune ca
despre Tolstoi: ei, nemaifiind, sunt mereu prezenți.
*
Relația autor-cititor imaginată deloc
ipocrit de Adrian Alui Gheorghe: „dragă
cititorule, ne-am întâlnit ne/privim în ochi ne gândim/poate că ar trebui să ne
îmbrățișăm omenește/poate că (tot omenește) ar trebui să ne/strângem unul pe
altul de gât”.
*
Vii pe Valea Oltului, în zi de vară, în
coloană de sute de mașini, iar în dreptul Mănăstirii Cozia, coloana se oprește
pur și simplu. Ore întregi. Cine oare oprește curgerea mașinilor pe șoseaua de
pe malul drept al Oltului, șosea croită de Împăratul Traian și asfaltată de
comuniștii antiimperiali? „Mircea! îmi
răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează”.
*
Bibliotecă pentru câinii străzii.
Moștenitorii abia răposatului Simion fac renovări și curățenie în apartamentul
fostului cititor Simion. Eliberează rafturile și așează în dezordine câteva mii
de cărți lângă adăpostul improvizat al câinilor străzii din ghena de gunoi a
cartierului. Blândele și umilele animale își încălzesc noaptea oasele între
stivele de cărți citite și răscitite de blândul și umilul Simion.
*
Roland Barthes: „Un text despre plăcere
nu poate fi decât scurt”.
*
O întrebare de cititor pentru domnii
psihologi, psihanaliști, psihiatri: aveți o denumire pentru boala unui poet în
care se zvârcolesc șapte draci când află că un confrate de-al său are succes și
se scriu despre el cronici elogioase sau ia premii importante?
*
A-i dedica niște versuri proaste lui
Eminescu, lui Shakespeare, Blaga în reviste lucioase și în cărți cu grafie
strălucitoare e similar cu a-i invita în sufragerie la tine pe marii oameni de
spirit ai lumii și a-i obliga să mănânce caca din farfurii din porțelan de Saxa
cu furculițe de argint.
*
Cioran: „Să scrii, ce decădere!” Ei, da, dar să citești, ce mai adâncă
decădere!
*
Propensiunea spre abstract e o
retragere suspicioasă din lume, ba chiar o neîncredere în tine însuți, o fugă
de tine, cel adevărat.
*
Citește pe fotoliu și se trezește
privind în gol, în hău, ba chiar în neant...
(apărute în ”Acolada”, nr. 9/septembrie 2016).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu