Aflat
la senectute, anul acesta împlinind 90 de ani, Barbu Cioculescu (poet, critic
și istoric literar, eseist și traducător) este un scriitor prodigios, publicând
frecvent în presa culturală, ba chiar ținând cu punctualitate rubrici în câteva
reviste. O astfel de rubrică, ținută cu regularitate nu mai puțin de 15 ani,
cea din revista Litere de la
Târgoviște, este strânsă acum într-un volum masiv (430 de pagini format
academic): Litere, litere (Editura
Bibliotheca, Târgoviște, 2017). După cum mărturisește în Cuvânt-ul înainte,
revista de la Târgoviște i-a fost „foișorul din care am urmărit viața unei
societăți în posesia unei bogate literaturi clasice și moderne și la fel de
tânără sub alte raporturi, ca în trecutul secol.”
Cartea
este una de articole critice, portrete, medalioane ale unor scriitori, într-un
cuvânt cuprinzător, o carte de eseuri. Pentru că eseul este, după opinia
noastră, mai mult decât o cronică literară, decât o recenzie. Barbu Cioculescu
a văzut multe, a trăit multe și se
folosește de acestea în scrierea textelor sale critice. Iată cum începe un asemenea
text despre mentorul cenaclului Sburătorul: „Eugen Lovinescu face parte dintre
marii bărbați cărora nu le-am fost prezentat, iar de văzut îndeaproape l-am
văzut o singură dată. S-a întâmplat în Cișmigiu, unde tata (celebrul Șerban
Cioculescu; n. DAD) mi l-a arătat, mergea cu pași măsurați puțin înaintea
noastră, noi am încetinit pasul, spre a nu-l ajunge. Într-un pardesiu foarte
lung, cum se purta pe atunci, omul foarte înalt, încovoiat, slăbit, părea,
paradoxal, uriaș. Tata mi-a atras atenția că este bolnav, foarte suferind...” Tot
așa este evocată o vizită acasă la George Călinescu, apoi perioada din redacția
revistei Luceafărul sub șefia lui
Eugen Barbu, sau personalitățile generației sale, reprezentanți ai celebrei
Școli de la Târgoviște: Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Alexandru
George... Totul scris cu grijă pentru exactitatea istorică, dar și cu acribie
totală privind limba română, în general, ca și stilul ales, demn de un urmaș al
lui Șerban Cioculescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu